16 Feb

Laser Frate!

In pregatire pentru Plai 2015, am realizat la Plan Zero o serie de experimente, printre care unele foarte faine cu proiectii laser!

Dupa incercari esuate in care am montat laserul pe difuzoare facute din farfurii de unica folosinta si alte idei nastrusnice, am dat de combinatia norocoasa: doua motorase care fac sa vibreze doua oglinzi micute. Unul controleaza verticala, celalalt orizontala. Vibratiile sunt date de faptul ca motorasele sunt legate la iesirea unui amplificator destul de puternic, fiecare pe un canal separat. Din cauza ca semnalul sonor oscileaza sub 0 si deasupra de 0 volti, motorasele nu se invart ci doar vibreaza si ele, la aceeasi frecventa cu semnalul audio. Sunetul vine de la calculator si intra in amplificator.
Asa arata muzica:

Nu prea interesant deoarece frecventele sunt cam egale pe fiecare canal, astfel incat prin proiectie apar elipse.
Asa arata doua semnale diferite pe fiecare canal (stanga, dreapta), unul fiind o sinusoida la 100 Hz, celalalt o sinusoida care urca de la 80 pana la 200 Hz:

Proportiile intre frecvente creeaza figurile Lissajous.
Am mai incercat si vizualizarea formei undei prin transmiterea ei la un singur motoras, celalalt fiind invartit cat se poate de incet prin alimentarea la baterie:


Dupa cum se vede din inregistrari, din cauza ca folosim motorase, imaginea proiectata „sare” la anumite frecvente. Aceasta este una din limitarile unui aparat atat de simplu.

16 Feb

Tremolo Optic v1.5

Proiect realizat la Plan Zero in Iulie-August 2015.


Printre multele proiecte faine pe care le-am vazut la MakeZine, unul mi-a atras atentia ca fiind un posibil cadou fain pentru tata, care-i mare chitarist. Se numeste Optical Tremolo Box si este un efect de tremolo pentru chitara, care arata foarte interesant pentru ca are motor si invarte un disc semitransparent intre un led si o rezistenta sensibila la lumina.
Prima versiune a efectului mi s-a parut prea simplista si neeficienta. Exista si o a doua versiune, parca prea complicata. Asa ca m-am hotarat sa fac ceva intermediar: am inlocuit la modelul din prima versiune potentiometrul care regleaza viteza motorului cu un circuit care conduce motorul cu PWM (pulse width modulation), realizat cu integratul 555. Destul de simplu si eficient, pentru ca reduce consumul de curent (important, avand in vedere ca aparatul e alimentat de la baterii) si permite un control mai bun al motorului (cel putin teoretic).
Intre pozele de mai sus se gaseste schema pe care am folosit-o pentru circuitul PWM si transpunerea ei pe stripboard.

Si, pentru sfarsit, un clip cu efectul si chitaristul:

29 Iul

3D Printer artizanal – Progres Iulie 2015

Dupa lupte indelungate am reusit sa facem sa mearga si axa Z! 3D pe bune (inca nu printer):

Care-a fost problema cu axa Z? Folosim pentru controlul motoarelor pe axe driverul Big Easy Driver si daca va uitati la poze o sa vedeti un potentiometru foarte mic si alb langa care scrie „cur adj”. Noi nu l-am vazut :-D.

Cateva detalii despre „setup” pe partea de software: Folosim GRBL pe controllerul Arduino, Universal-G-Code-Sender pentru a regla printer-ul si a trimite G-Code la GRBL, si Inkscape pentru a genera G-Code din imaginea vectoriala.

Dupa cum se vede din filmulet, precizia lasa de dorit, linia e tremurata, e clar ca va trebui sa-l mai luam din ciocan ;-). Dar progresam. Bogdan Ilie lucreaza deja la capul de printare, si vom reveni cu detalii, speram in curand.

29 Apr

3D Printer artizanal – scurta istorie

Salut, ma cheama Bogdan si acum vreo doi ani am aflat despre 3d printing. La inceput a fost mai degraba un lucru interesant de stiut si de urmarit, dar urmarind fenomenul, m-am gandit ca nu ar fi imposibil de realizat asa ceva chiar si la mine in sufragerie. Din acel moment, cu ajutorul catorva prieteni interesati de subiect am inceput sa ne folosim de informatiile postate de alti amatori de pe internet ca sa realizam un design propriu.

Prima iteratie a existat doar pe hartie si am realizat-o tinand cont doar de miscarile ce trebuia sa le execute capul de printare, dupa modelul Prusa Darwin. Insa cand ne-am consultat cu un domn profesor din domeniu de la Politehnica, am ajuns la concluzia ca primul design era foarte ineficient, cu multe parti redundante.
V1

A doua iteratie, si prima care a fost si construita (partial) a fost un model mult simplificat al primei variante, cu redundantele in mare parte eliminate. Aceasta varianta avea mecanismul de extrudare construit din lego si structura din scanduri si sipci din comert. Am inceput sa construim printerul pornind de la capul de printare si au urmat axele pe care acesta se misca, dar ne-am dat seama rapid ca era foarte imprecis sa lucram in felul acela, si ca trebuie sa pornim de la mare la mic, incepand cu structura principala, pe care am hotarat sa o facem cat mai zdravana.

A treia iteratie a mers mult mai usor pentru ca ne obisnuisem sa lucram cu sculele si piesele ce le aveam la dispozitie. Am inceput cu structura, pe care am facut-o din lemn, cat de zdravana am putut. Am facut designul printerului in asa fel incat volumul printabil sa fie cat mai mare (30xs30x25) si am mai redus si din redundante. Totul a mers struna pana cand am ajuns la ultima axa de miscare (Z) unde ne-am impotmolit. Asta impreuna cu niste schimbari pe plan profesional si lipsa uneltelor necesare m-au facut sa pun proiectul pe pauza.
IMAG0201

Pe pauza a ramas pana acum cateva luni cand l-am cunoscut pe Mihai care pe vremea aceea punea la cale Plan Zero si impreuna cu el am reluat proiectul care am zis ca ar fi si un bun proiect de inceput pentru grup. Am modificat din nou designul, am refolosit unele parti, altele le-am modificat si unele le-am facut de la zero. Cand am terminat de construit axele si noul cadru, Mihai a realizat un program care controla axele X si Y, aducand printerul la stadiul in care este, in esenta, un plotter 2D pe care l-am si prezentat la Ambasada.